O discuție aprinsă readuce în atenție conflictul dintre un vorbitor și ceea ce el numește „sistem”, după ce i se cere insistent să își explice sursele actuale de venit.
La întrebarea directă „Din ce trăiți, domnule Georgescu, astăzi?”, cel vizat a ales să nu dea un răspuns precis. În loc să explice clar cum își câștigă banii, a mutat dialogul în registrul religios, afirmând că „Dumnezeu ne ține pe toți”, punându-se pe sine și pe cei care întreabă sub aceeași protecție divină.
El susține că interesul față de situația sa materială nu ar porni dintr-o nevoie onestă de lămurire, ci ar avea la bază gustul pentru bârfe. Din această perspectivă, dezbaterea publică privind veniturile sale ar fi alimentată, în opinia sa, de o curiozitate răuvoitoare, nu de intenția de a informa corect publicul.
Întrebat să intre în detalii privind viața financiară, interlocutorul a declarat că nu dorește să ofere astfel de explicații și și-a păstrat un refuz ferm, în pofida insistențelor. A preferat în schimb să ducă discuția către ceea ce descrie drept „răzbunări ale sistemului”, pe care le prezintă ca pe o dovadă a propriei sale îndreptățiri morale.
El a accentuat că aceste acțiuni presupus nedrepte, despre care afirmă că sunt îndreptate împotriva lui, îi „fac cinste în fața lui Dumnezeu”, lăsând să se înțeleagă că se vede ca o victimă a unor mecanisme abuzive. Din ansamblul declarațiilor reiese un discurs în care apelul la credință și criticile față de „sistem” se combină cu refuzul constant de a clarifica public cum își asigură, în prezent, traiul.


