Oradea, 29 martie 2026 — o retrospectivă a Pieței Rogerius din Oradea evidențiază cum această piață a fost gândită în anii 1970 pentru cartierul Zona de Vest și cum, odată cu dezvoltarea districtului, a crescut ca importanță în viața urbană a orașului. În 1973 a fost delimitat un teren lângă str.
Ostașilor (azi Corneliu Coposu) pentru o piață. Deschiderea în 1973 a făcut din ea a doua piață permanentă din oraș și a doua ca mărime după Piața 23 August, dar startul nu a fost promițător. În iulie 1973, Crișana nota o „situație jalnică”, domină pustietatea și se treceau zile în șir fără ca vreun producător să-și vândă marfa pe tarabe.
Piața era, în fapt, un platou betonat, cu mese din beton neacoperite și o clădire comercială cu două magazine slab aprovizionate. În octombrie, Crișana scria că piața era arhiplină de Zilele Recoltei, semn că sezonul recoltei aducea viață spațiului.
Dincolo de începutul dificil, textul subliniază că Piața Rogerius a crescut odată cu cartierul Zona de Vest — azi Rogerius — și a devenit parte integrantă a structurii urbane a Oradiei. În contextul evoluției cartierului, această piață, inițiată ca un proiect socialist modest, a fost martoră la transformări ale spațiului public, iar legătura sa cu viața cotidiană reflectă o traiectorie de la izolare la funcțiuni de comerț și socializare în creștere, relevând o parte importantă a istoriei urbane a orașului.
