CJUE a decis că instanțele române nu pot folosi o interpretare mai favorabilă a legii penale pentru a închide prin PRESCRIPȚIE dosarele de fraudă cu fonduri UE. Hotărârea, pronunțată în cauza Lin II, are ecou în dosarele aflate în derulare și, în special, în cazul în care o Curte de Apel a stabilit deja prescrierea răspunderii penale a unei persoane acuzate de trafic de bani publici.
Dosarul originar, transmis de Curtea de Apel Oradea, privește un administrator al a două societăți care a emis facturi fiscale fictive pentru a reduce baza de impozitare a unei terțe firme. Consecința practică a deciziei CJUE este că o astfel de interpretare nu poate fi folosită ca pretext pentru a închide dosarele prin prescripție, punând în discuție elemente procesuale deja închise la nivel național.
În materialul CJUE se precizează că prejudiciul total adus bugetului de stat în cazul menționat este de 268.536 lei, echivalentul a aproximativ 59.304 euro, iar TVA-ul eludat se ridică la 163.656 lei, aproximativ 36.142 euro. Procesul penal a încetat în 2024 ca urmare a prescripției, iar decizia Curții de Apel Oradea din 21 martie 2024 este relevantă doar ca reper în contextul interpretărilor, nu ca temeinic de neretragere a rezultatelor dosarului.
Practic, CJUE deschide o cale pentru reevaluări potențiale ale dosarelor similare, iar autoritățile din Oradea și din întreaga țară vor trebui să adapteze practica judiciară în lumina noilor linii directoare europene. Rezultatul are implicații pentru cazuri viitoare în care fondurile UE sunt implicate, pentru funcționarea parchetelor și pentru încrederea publicului în aplicarea legii penale.
